Cea mai eficienta metoda de inlocuire a dintilor lipsa si cea mai folosita la momentul actual este implantul dentar.
Implanturile dentare se pot folosi atat pentru inlocuirea unui singur dinte cat si in cazul lipsei mai multor dinti, pana in situatia lipsei totale de pe arcada. Implanturile dentare sunt dispositive metalice care se introduce in osul maxilar pentru a inlocui unul sau mai multi dinti si vor sustine ulterior o lucrare protetica functie de caz:
O coroana (pe un implant)
O punte dentare (pe mai multe implanturi)
O proteza mobilizabila (pe minim 3-4 implanturi in cazul lipsei dintilor de pe arcada)
In cazul realizarii unei punti dentare, de inlocuire a dintilor lipsa, avantajul utilizarii implantelor elimina necesitatea slefuirii dintilor de sprijin pentru lucrarea protetica. Slefuirea dintilor poate duce la pierderea unor cantitati inseminate de tesut dentar sanatos si uneori chiar devitalizarea dintilor. Alt avantaj al optiunii pentru implanturi este conservarea tesutului osos, reducand astfel procesul de resorbtie osoasa. Deasemenea pacientii se vor obisnui mult mai usor cu o proteza sustinuta de implanturi decat cu o proteza totala traditionala.
Daca nu exista contraindicatie generala sau locala pentru inserarea implantelor, dezavantajele acestora sunt reduse:
Pentru inserarea acestora e nevoie de interventie chirurgicala
Aspectul financiar atat pentru implant cat si pentru lucrarea protetica
Implanturile dentare sunt confectionate din titan cu proprietati deosebite:
Biocompatibilitate crescuta
Bine tolerat de organism si nu determina alergii
Material ce are o foarte buna osteointegrare.

In ultimii ani au aparut implanturi din zirconiu (avantaj estetic al surubului dentar). Etapa cea mai importanta a tratamentului cu implanturi este stabilirea planului de tratament, numar de implanturi si solutia protetica finala. Un plan incorect poate duce la compromiterea implanturilor dentare. Examenul radiologic pe ortopantomografie si pe CBCT este obligatoriu, o analiza a ofertei osoase a pacientului si pozitionarea implantului/implantelor in os.
Dupa inserarea implantului dentar, acesta va primi un bont dentar (abutment), conexiunea intre cele doua facandu-se prin insurubare, in urma carea se va realiza lucrarea protetica in laborator cel mai frecvent metalo-ceramica. Fixarea acesteia pe bont se poate face prin cimentare sau insurubare. Deci cand vorbim de implant, vorbim de un trio: implant-bont-lucrare protetica.
In urma examenului radiografic se poate constata necesitatea unor interventii chirurgicale pregatitoare inserarii implanutului, deoarece acesta nu are voie sa vina in contact cu formatiuni anatomice importante, sinus maxilar sau nerv mandibular. Aceste interventii sunt:
Operatia de sinus lift
Operatia de aditie de os
Operatia de remodelare gingivala
Operatia de repozitionare a nervului alveolar inferior
Care este momentul optim de inserare a implantului in functie de momentul executarii extraxtiei dentare?
Plasarea implantului se realizeaza imediat postextractional
Plasarea implantului la cateva saptamani dupa extractie
Plasarea implantului de minim 3 luni postextractional (este abordarea cea mai prudenta)
Primele doua situatii, necesita aditie de os care sa asigure implantului sustinerea imediata ( diametrul implantului este mai decat a dintelui extras). Osteointegrarea implantului reprezinta procesul prin care se formeaza tesut osos in jurul implantului, avand ca finalitate cresterea stabilitatii si integrarea in organism a acestuia.
Perioada de osteointegrare dureaza 3-6 luni, cand implantul va fi inconjurat in totalitate de tesut osos nou. Pentru acest process este necesar TIMP. Verificarea osteointegrarii se face cu un aparat special, Periotest, care verifica cu ajutorul ultrasunetelor gradul de mobilitate al implanturilor dentare si combinat cu controlul radiologic. Periotestul este extrem de precis, dar folosirea lui este eficienta dupa 3 luni de la operatia de implantare.
In clinica noastra se utilizeaza mai multe tipuri de implanturi (MIS, AB Dental) alese in functie de situatia clinica corelata cu stabilirea planului terapeutic si bineinteles posibilitatile financiare ale fiecarui pacient.